Timid

 Ies cu pasii  tremuranzi in fata

Apasata de spunerea sa.

Cu ochii inrositi de furie va ating privirea

Inghitind ingreunat pe sus.

Puterea respiratiei 

Imi ajunge in negrele pungi. 

Ucigatoare nestiinta, si neputerea 

De-a vorbi in momentele-ntepate,

Dar mai ucigatoare-i lumea

Cu neputinta de-a  gandi.

Pian

Stinge lumina, 

Executa-ti cadenta

Cu 3 puteri depline

Fara constructivitate.

Pedepseste-ti greseala

Cu interzicere deplina.

Apoi incerci din nou. In van.

Valul te poate aduce in taramul vechi

Cand aceea a fost creata.

Parbriz

De fapt nici una din poeziile astea
Nu-s terminate,
Fiecare avem dreptul
Sa ne cream propriul deznodamant!

Teatru!

O scena, o cortina, scaune,
Gume lipite, actori... e viata.
Esti cel mai lipsit de gust actor pe care-l stiu,
N-ai nici o treaba cu teatrul,vii,pleci,
Te-ntorci si iar pleci.
Iti spui cuvintele, distrugi tot din jur
Din rolul asta stupid.
Asa esti tu, cum ne crezi pe noi!

La portile infernului

Singurul loc in care te voi mai putea vedea
E acolo, cate imbecilitate si negandire...
De ce se prabuseste scena?

La portile infernului

Presentiment!

Salvez acum
Acea pierduta amintire,
Si-o reneg, o obosesc,
Nepasatoare,a trecut.
Parca ea se va intoarce
Si ca blanda nu va fi,
Neganditoare-si continua tortura
Si asa cinica zambeste
Fara fel,si fara chip.
Creatia asta groaznica
Cu trup salbatic
Imi inchisteaza mintea.
Oricum stiu ca asta se va intampla!